
Sfanta Maria, Sfanta Tuturor Sfintilor si Faptura cea mai presus de toate fapturile
Dumnezeu detine sfintenia la modul absolut si iubeste la modul absolut. Dar se poate spune ca si Dumnezeu uraste. Uraste doar pacatul, raul din om si din lume.Ca sa vina intre noi, Dumnezeu trebuia sa se faca asemenea noua si sa aiba salas potrivit cu sfintenia Sa absoluta. Un salas pacatos ar fi fost total incompatibil cu sfintenia Sa. Dumnezeu a trebuit sa astepte mii de ani ca sa se nasca intre oameni cineva ca Sfanta Maria. Sfanta a venit pe lume nu atat prin dorinta trupeasca, cat prin voia si puterea lui Dumnezeu, daca ne gandim la parintii ei, Ioachim si Ana, care erau destul de varstnici pentru a putea avea copii. Daca noi, oamenii de rand, ne contaminam de pacat pe masura ce crestem, Maria pe masura ce crestea era tot mai sfanta. Din cauza pacatului, la oameni sfintenia ei nu se vedea, dar la Dumnezeu sfintenia ei se vedea ca un margaritar intre gunoaie. Asa Sfanta devine Preasfanta Maica Neintinata a lui Dumnezeu si Maica noastra a tuturor. Prin Ea, Creatorul s-a plamadit cu ceea ce e mai sfant din intreaga creatie, ridicand creatia si, mai ales, faptura umana la sanul Treimii celei Sfinte si Desavarsite. Preasfanta Maica Maria a primit pe Creatorul in sufletul si in pantecele ei preacurat si-apoi L-a primit in familia si-n casa ei sfanta, in persoana Fiului Sau si Fratelui nostru, Om si Dumnezeu, Iisus Hristos, acum inaltat pentru noi la sanul Dumnezeiestii Treimi. Asa Preasfanta Maica Maria a unit istoria cu vesnicia si de-aceea e deasupra tuturor fapturilor vazute si nevazute din univers. Cuvintele noastre de lauda si de multumire sunt prea sarace ca sa exprimam toate cate Maica le face pentru noi, dar spunem si noi ce putem: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi, pacatosii!".
p.didel
RUGACIUNE
de Mihai Eminescu
Noi ce din mila Sfântului
Facem umbră pământului,
Rugămu-ne'ndurărilor,
Luceafărului mărilor.
Ascultă-a nostre plângeri,
Regină peste îngeri;
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară,
Marie!
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire.
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică Preacurată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Sfintii Martiri Brancoveni
„…Atunci (martiriul Sfintilor Brancoveni) a fost un mega-show organizat de Ahmed Pasa, cu ambasadori din Rusia, din Imp. Habsburgic, din Marea Britanie etc, era, deci un show, cu surle si trambite, si, in mijloc, era un pusti de 12 ani, cu fratii lui si cu tatal sau, care in acea zi implinea 60 de ani. Mergeau desculti, cu capul gol, el, batranul fiind torturat de trei luni de zile. Dupa acest „eveniment”, organizat de pasa pentru a isi arata muschii in fata puterilor europene, un jurnal francez, Gazette de France, a scris „un domnitor roman a fost executat pentru ca nu si-a platit datoriile”. Ei (puterile europene, n.n) nu aveau nicio treaba cu marturia crestina (inca de pe atunci! – n.n).
(…) Batranul si-a vazut copii decapitati. Si, inainte de a incepe decapitarea, le-a spus urmatorul lucru, pe care ar trebui poporul roman sa si-l reaminteasca. Brancoveanu a spus asa: „Stati tari. Nu luati seama la moarte. Priviti la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care atat a patimit atatea pentru noi si ce viata de ocara a avut.” Din clipa aceea a inceput masacrul. Dar batranul le-a spus: „Stati tari. Nu luati seama la moarte”.
A fost un stop, la baiatul cel mic, Matei, caruia i-a fost frica. A fost, daca vrei, tremuratul fiintei, sau daca vreti, acea neliniste pe care a avut-o Insusi Hristos cand a spus „Tatal Meu, de ce Ma lasi?“
Fiti atenti unde este frumusetea crestina a crucificarii romanesti! Copilul asta a avut un balans christic. Si a spus – „nu pot, eu trec la islamism”. Si atunci, tatal lui, batranul, i-a spus: „Neam de neamul nostru nu s-a dezis (de credinta ortodoxa n.mea). Daca s-ar putea sa mori de mii de ori pentru ea.” Si, in clipa aceea s-a produs un scurt circuit, care a facut coloana vertebrala a dainuirii neamului nostru. Copilasul s-a uitat la calau si i-a zis asa: „Vreau sa mor crestin. Loveste.”
Privindu-l pe Brancoveanu, privindu-l pe Matei, si privindu-l si pe imparatul Constantin – care a vazut, inaintea unei batalii, semnul crucii pe cer, fiind scris: „Prin aceasta vei izbandi” – avem cele trei priviri ale neamului acesta. (Stati tari in credinta. Nu luati seama la moarte!; Vreau sa mor crestin. Loveste!; Prin acest semn (Crucea) vei izbandi – acestea sunt cele trei priviri mantuitoare, cele trei pilde sintetizate de artistul Dan Puric – n.n.).
Putem sa ii scoatem pe acesti martiri din fiinta noastra? Putem sa ii relativizam si pe acestia? Adica, haide domne sa ne luam dupa Gazette de France! Eu nu pot sa ma iau dupa Gazette de France! Eu ma iau dupa Brancoveanu. Si asta este foarte bine. Un copil pe mine ma intoarce. Acel copil, care este sfant, Matei Brancoveanu, a privit in ochi calaul si a spus: „Vreau sa fiu crestin. Loveste!”
Eu pot sa privesc Europa, SUA, lumea intreaga si sa zic asa – Vreau sa mor crestin. Loveste! Asta este testamentul clar si conditia (mantuirii noastre, n.n.).”
Dan Puric
